"Adevărul e la mijloc" e o miciună

Nu mi-a plăcut niciodată poza asta și lecția pe care mi-o transmite.

6-vs-9-perspective.jpg

Da, e un adevăr în pilda asta, dar e un adevăr mai puțin important și care distrage atenția de la ce ar trebui să se întâmple într-o discuție de genul acesta. Da, așa cum ne învață poza, oamenii au informații diferite, moduri diferite de a le procesa, temperamente diferite, și doi sau mai mulți indivizi se pot contrazice feroce, fiecare fiind convins că are dreptate. În acest caz, unul dintre lucrurile utile pe care le poți face e să încerci să te pui în “papucii celuilalt” și să vezi cum vede el, ducând astfel la o mai mare înțelegere. Genul ăsta de abilitate comunicațională este utilă, chiar necesară, însă e doar primul pas, o măsură de igienă, pentru că încă nu am aflat adevărul, am aflat doar că unii văd situația diferit.

Nu există un singur adevăr veți spune? Așa e, nu există atunci când vorbim de senzații, emoții, preferințe, însă există atunci când vorbim de orice altceva. “Adevărul este la mijloc” e o minciună. Adevărul nu e la mijloc, adevărul e acolo unde e, zicem noi că e la mijloc ca să ne simțim bine amândoi și pentru nu avem curajul sau motivația să muncim și să dezbatem până ce-l aflăm. Cam despre orice lucru de pe lumea asta putem însă zice că există un fel adevărat de a-l înțelege, de a-l gândi, totul depinde de cum formulăm întrebarea. Sigur, de multe ori avem și o problemă computațională, adică e greu să afli adevărul, și atunci luăm decizia conștientă de a decide cu informații parțiale, cu aproximații, dar asta e cu totul altceva. Diferența de atitudine între a zice “fiecare cu părerea lui, asta e” și “există un adevăr, unul singur, numai că nu putem/vrem noi să-l află acum” este enormă.

Problema mea cu poza de mai sus e că scenariul fericit, așa cum mi-l imaginez eu că vrea ea să-l transmită, e cu cei doi realizând că ei vedeau aceeași inscripție dar din unghiuri diferite, o interpretau diferit și, bucuroși nevoie mare de această realizare, se împacă și se duc să bea o bere, mândri de descoperirea lor că oamenii nu gândesc la fel. Problema e că încă nu au aflat adevărul și beau berea aia pe nemeritate. Cifra aia mai mult ca sigur nu e și un 6 și un 9 în același timp, e una sau alta. Cineva a gândit-o ca să fie una sau alta. Intenția, contextul, modul în care trebuie interpretată, o face un 6 sau un 9, dar nu ambele, și dacă o înțelegi greșit, e posibil să fie consecințe. Realizarea că o vedem diferit e adevărată, dar e un adevăr minor. Adevărul important e să știm dacă e un 6, sau 9, sau poate eu știu ce altceva.

E ok să luăm decizii cu informații insuficiente, să aproximăm adevăruri, e necesar chiar de multe ori, pentru că altfel dăm în perfecționism paralizant. Ce nu e ok e să evităm căutarea adevărul din dorința de a evita o dezbatere viguroasă, dezacordul, și a ne ascude după platitudini de genul “fiecare cu adevărul lui” doar ca să păstrăm “armonia” în echipă.